Potrivește-ți câteodată
Felul tău de-a fi cu-acei
Printre care circuli des,
Pentru-a fi mai pe-nțeles.
Astfel, poți să ți-i apropii
Ca și pe ai tăi copii.

Chiar și asta-i o virtute:
Ca să știi a te purta
Cu evlavie și pace
Între oameni, spre-a le face
Și lor stare ca a ta:
Mântuit prin Golgota.

Firea cea născută-ntrânsul
Nu și-o schimbă din temei
Cel ce și-a-nsușit comerțul,
Nici asinul, nici mistrețul
Și nici omul cel ca ei,
Ce n-are-n candelă ulei.

Numai Duhul Sfânt
Și Harul cel ceresc
Pot să facă deplin saltul
Din om rău să facă altul,
Din cel firesc și pământesc,
Fac un om duhovnicesc.

Firea lor e pentru oameni
Nenorocul sau norocul
Cum nu poate fi asemeni,
Care-i poartă pretutindeni
Și-i urmează în tot locul
După cum le este rodul.

După firea lui trăiește,
După firea lui împarte
Și tot după ea primește
Ceea ce i se potrivește:
Ori viață-n veci, ori moarte
După cum s-a scris în Carte.

Câteodată și cuvântul
Cel nespus se-aude tare.
Dar la omul de virtute
Toate îi servesc ca punte,
Toate-s binecuvântare
Către Dumnezeul Mare.
Amin.
(Vineri, 14 mai 2021)